Cand ai in mana un ciocan vezi in jur doar cuie
Atunci cand ai in mana un ciocan vezi in jur doar cuie.
Ceva ma face sa cred ca la fel este si cu discriminarea. Cand vezi la televizor in fiecare zi atat de multi oameni recompensati pentru ca au fost discriminati incepi sa te gandesti daca nu cumva secretul fericirii este sa te discrimineze la un moment dat cineva ca sa poti fi recompensat dupa aceea. Preferabil cineva cu bani adica si care sa aiba de suferit de pe urma unei eventuale campanii de cancel culture.
Sau sa umbli pe strada si te muste de pantof pechinezul fara botnita a unui multimilionar. Iar de la atacul ingrozitor o sa faci atacuri de panica, o sa ai cosmaruri si vei fi incapacitat pe viata. Doar o suma consistenta drept despagubire ti-ar mai putea alina suferinta.
Conform unui studiu recent 20% dintre angajatii din Irlanda sustin ca au fost victime a unei forme de discriminare, in timp ce alti 32% declara ca au fost martori la aceste forme de discriminare.
Cele mai multe plangeri de discriminare se refera la, da, ati ghicit, salariu.
Majoritatea discriminatilor “stiu ei pe cineva” care are o leafa mai mare decat ei desi face fix acelasi lucru. Si de aici incep explicatiile. Au leafa mai mica pentu ca au alt sex, pardon, gen, alta varsta, alta culoare a pielii sau alta nationalitate. De orientare sexuala nici nu mai vorbim, ca ne intindem.
Cine a fost angajat macar o singura data in viata lui stie ca leafa pe care o primeste este multifactoriala, adica este rezultatul a mai multor piese in miscare. Experienta reala pe care o are angajatul, capacitatea lui de a se vinde cat mai bine la interviul de angajare, in ce masura livreaza ceea ce a promis la angajare si nu in ultimul rand daca a ales sau nu angajatorul potrivit. Si multe altele. Cat de bine se intelege cu colegii sau cu seful. Da, stiu, life sucks, dar daca seful nu te place pentru ca esti obraznic si antipatic nu iti va mari salariul.
Mie personal mi-e foarte greu sa imi imaginez un patron care le spune celor de la angajari “avem nevoie de un sofer/instalator/casier iar daca angajati un negru vedeti ca trebuie sa ii dati cu 20% in minus. Iar daca e femeie cu inca 20% mai putin.”
Cei care joaca pe cartea discriminarii tind sa uite un lucru elementar: atunci cand alegem sa credem ca motivul pentru care primim o leafa prea mica este sexul sau culoarea pielii de fapt decidem ca altii sunt responsabili pentru succesul nostru si viata noastra. “Eu nu am nicio responsabilitate, seful e de vina, el mi-a dat leafa mica pentru ca apartin unei minoritati. Sau nu ma place pur si simplu.“
Asta inseamna ca nu mai e nevoie ca eu sa fac niciun efort sa devin mai bun, ca oricum voi fi discriminat. Ceilalti sunt responsabili de succesele si esecurile mele, de cariera mea, de fericirea mea.
Mi-e teama ca aceasta cultura a discriminarii si a autovictimizarii creste o generatie fara agentie si fara un sentiment al controlului personal. Si incurajeaza o selectie negativa mai rea decat cea pe care o promovau comunistii cu “originea sociala sanatoasa”. Deja a si inceput, multe angajari se fac pe criteriul diversitatii si nu al performantei.
Cand ai mana in un ciocan vezi in jur doar cuie.
Statusul de victima a devenit ceva util, de admirat pentru unii. Un mijloc de a avansa in viata.