De cate ori ma anunta Substack ca inca un cititor a pariat un euro pe acest newsletter simt o usoara anxietate cum ca as putea sa-l dezamagesc. Sa scriu prea mult sau prea putin. Sau prea onest, ca si excesul de onestitate dauneaza sanatatii unui newsletter.
Ieri m-a anuntat de doua ori. Bing, bing, deci doua momente de anxietate.
Apoi imi aduc aminte ca habar n-am cine sunt cei care au pariat un euro pe calul newsletterul irlandez. Nici macar numele nu le stiu. Doua adrese de email criptice, anonime. Habar n-am ce se asteapta sa gaseasca aici, ca in povestea cu doua cetati. Mai multe povesti (poate), mai multe stiri (neah, nu cred), mai multe barfe stilometrice despre celelalte substackuri?
Spre deosebire de pariul cu Nicusorul, unde pariezi o data si apoi esti nervos timp de cinci ani ca ai pariat pe calul care nu livreaza, atunci cand pariezi pe un newsletter poti sa iti anulezi pariul la oricare sfarsit de luna. Daca esti dezamagit de calul pe care ai pariat, anulezi pariul si gata, problema rezolvata, calul dispare din viata si abonamentele tale.
La un moment dat Vadim Tudor a spus o poveste despre cai si pariuri care mi-a placut. Unul din talentele lui Vadim era in mod evident acela de a avea disponibila o poveste terapeutica ori de cate ori situatia o cerea. 🙃
1. Un cal optimist
Se spune ca intr-un grajd apartinand unui hipodrom oarecare traia o martoaga de cal care parea ca nu mai prinde urmatorul Craciun. Nu se stia clar cui apartinuse si de cand fusese abandonat acolo. Un parior inrait care isi petrecea mai tot timpul prin hipodrom, incercand sa traga cu urechea la discutiile dintre jockey, medici etc, cu speranta ca poate mai afla vreun pont se aude strigat “salut, vino putin, ca am sa iti spun ceva”. Se uita in jur, nimeni. Apoi descopera cu stupoare ca cel care il chema era chiar martoaga abandonata in grajd.
Pariorul socat ca intalneste un cal care sa vorbeasca (era prima data cand i se intampla asa ceva) il intreaba despre ce e vorba. Iar calul ii spune ca are o propunere de colaborare pe care n-o poate refuza.
Pariorul ii raspunde plictisit “da, stiu, esti un cal nazdravan si ai nevoie doar de o tava de jeratec ca sa iti revii”.
Calul care nu era prea familiarizat cu povestile romanesti a reactionat speriat: “ce jeratec, ai inebunit, nu vezi ca sunt numai lemne si paie pe aici, vrei sa dam foc la tot grajdul? Am nevoie sa ma inscrii in concurs, nu pot sa fac asta singur, apoi am nevoie de hrana de calitate, un pic de antrenament si apoi trebuie sa pariezi tot ce ai pe mine. Si vei deveni bogat.“