1. Cainele pacii sau cainele razboiului?
Probabil stiti povestea cu copilul care isi intreaba bunicul intelept "de ce unii oameni sunt uneori buni si alteori rai?" Iar bunicul ii raspunde cu intelepciune (bunic intelept, remember?) "pentru ca in fiecare om sunt doi caini, unul bun si unul rau si castiga cand unul, cand altul.”
Copilul intreaba din nou “si pana la urma care caine castiga?” Bunicul ii raspunde “in final castiga cainele pe care il hranim cel mai des".
Daca n-o stiati deja v-am spus-o eu acum.
Azi dimineata am vazut pe online multa lume necajita din cauza intalnirii in Alaska dintre presedintele Trump si dictatorul Putin. Nu din cauza rezultatelor, ca intalnirea n-a avut vreun rezultat anume, nici macar cina n-au mai luat-o impreuna cum era planificat, ci din cauza ca s-au intalnit pur si simplu.
2. De ce s-au intalnit Trump cu Putin?
Motivul intalnirii e destul de simplu, ne place sau nu, America a inceput razboiul din Ucraina, America trebuie sa il termine.
Sigur, nu l-a inceput Trump personal, dar asa e cand esti presedinte, trebuie sa repari si deciziile proaste ale predecesorilor, indiferent de rasa lor.
Nu poti cand iti preiei mandatul de presedinte sa zici ca instalatorul bucurestean "cine v-a lucrat aici inainte?".
3. Putin context
Razboiul din Ucraina a inceput odata cu lovitura de stat din Ucraina din 2014 organizata de US care isi dorea foarte mult o baza americana in Crimeea. De ce isi dorea Unchiul Sam neaparat o baza militara acolo? Banuiala mea de om simplu este ca nu atat ca sa irite Rusia (oricum US si Rusia se irita una pe alta in fiecare zi doar ca exista, indiferent ce fac) ci ca sa fie in coasta partenerului strategic Turcia, care de ceva vreme nu prea mai vrea sa joace bine dupa muzica pe care o canta Unchiul Sam. Cine controleaza Crimeea controleaza Marea Neagra si ce mai e prin jurul ei.
O Ucraina cu un presedinte pro-occidental intrata pe repede-inainte in NATO ar fi multumit pe toata lumea:
America isi vedea de baza ei navala din Sevastopol (ce vis frumos...),
Ucraina ar fi inceput lungul dresaj pentru aderarea la UE (alt vis frumos…),
cetatenii UE ar fi mancat tot mai multi covrigei si pizza facute cu faina ieftina ucraineana (bine, asta s-a realizat deja, spre disperarea agricultorilor romani, polonezi etc).
Deci in principiu cam toata lumea multumita.
Sigur, mai putin Rusia, care din motive egoiste n-a agreat ideea unei baze militare americane in Crimeea.
A anexat rapid Crimeea, bazandu-se pe cooperarea populatiei din Crimeea, majoritar rusa (majoritara rau de tot). Pentru cei care ati deschis mai tarziu televizorul, in anii '90, dupa disolutia URSS, Crimeea a mai avut o tentativa de a se separa de fratii ucrainieni, declarandu-si independenta, dar crimeenii n-au fost suficient de rapizi pentru a scapa de bocancul ucrainean. Rusia nu s-a bagat sa-i ajute, ca avea altele pe cap pe vremea aia, iar NATO nu parea atunci o amenintare atat de serioasa incat sa merite deranjul cu anexarea Crimeii.
4. Aceste revolutii care ne doare
Anexarea Crimeii s-a facut intr-un format care sa simuleze un minimum de legalitate, cu un referendum la care nici macar nu s-a furat prea mult dupa parerea observatorilor internationali prezenti. Nici nu era nevoie sa fure la o populatie majoritar rusa si care isi dorea sa scape de bocancul ucrainean. Daca bocancul rusesc e mai dat cu crema habar n-am, va trebui sa ii intrebati pe ei, ca eu nu cunosc niciun crimeean.
Sigur, pentru dreptul international anexarea Crimeii ramane o incalcare a tratatelor semnate de Rusia cu Ucraina, care obligau Moscova sa recunoasca integritatea teritoriala a Ucrainei. Loviturile de stat insa nu incalca niciun tratat, pentru ca nu sunt stipulate in tratate. Poti sa dai cate vrei si apoi sa le gasesti denumiri poetice. “Revolutii portocalii”, “Euromaidane” etc.
Nu stiu daca revolutiile sunt “legale”. Singura pe care am trait-o personal in direct a durat putin si a fost neconcludenta, nus’ ce sa zic. Cam tot lovitura de stat a fost si aia, ca Euromaidanul. Dar daca o “revolutie” si o lovitura de stat pot fi daca nu “legale”, in orice caz legitime, nu vad de ce un referendum fara urme vizibile de violenta nu ar putea fi si el perfect legitim. 🙃
5. Deranjul separatist si iredentist
Dupa anexarea Crimeii Rusia si-a vazut de viata si a inceput sa faca deranj mai intai separaist si apoi irendentist si prin provinciile rusofone din estul Ucrainiei. Nu atat ca Rusia murea de grija minoritatii rusesti care traia acolo, ci doar pentru a forta o autonomie locala a acelor provincii cu care sa poata impiedica pe viitor o eventuala intrare a Ucrainei in NATO.
Pentru Rusia cele doua provincii erau mai folositoare in Ucraina decat independente sau alipite Federatiei Ruse. Din Ucraina puteau influenta deciziile politice majore ale Ucrainei, din componenta Rusiei nu puteau influenta nimic. Eventual cereau bani de pensii.
Ucraina a inteles rapid pericolul si a incercat sa isi rezolve problema provinciilor iredentiste nu prin negocieri (asa cum isi dorea Kremlinul cel viclean) ci in buna traditie sovietica cu tancuri si bombardamente. Poti scoate Ucraina din Uniunea Sovietica, dar nu poti scoate Uniunea Sovietica din Ucraina.
Razboiul inceput de US prin lovitura de stat Euromaidan, continuat de Rusia prin anexarea Crimeii si initierea separatismului din est a trecut astfel la urmatoarea etapa, bombardarea constanta a civililor rusi din estul Ucrainiei. Zic "civili" ca armata nu aveau. Civili inarmati. Partizani. Separatisti. Ziceti-le cum vreti.
Pentru cei care pe vremea acelor evenimente isi luau stirile doar de la Antena3 si Dan Diaconescu in Direct probabil ca informatia ca Ucraina si-a bombardat ani de zile propria populatie din provinciile cu ambitii separatiste poate veni ca o teorie a conspiratiei si nu ii condamn. Asa si suna. E greu de inteles cum o tara isi poate bombarda propria populatie. Dar din fericire e o teorie a conspiratiei extrem de usor de lamurit, inca mai este netul plin de marturii, videoclipuri cu suferintele unde populatia din estul Ucrainei este atacata de armata regulata ucraineana.
Un razboi civil in toata regula, foarte inegal insa. Unii cu MIG-uri, altii cu kalasnikoave. Unii sprijiniti pe fata de US, altii sprijiniti mai pe dos de Rusia.
Pentru ca nu putem ignora rolul Moscovei in organizarea, finantarea si dotarea separatistilor termenul de “razboi civil” ar putea parea doar partial corect. Dar poate ca asta este soarta tuturor razboaielor civile, sa fie in acelasi timp si razboaie by proxy. Voi stiti vreun singur razboi civil care sa nu fi avut sponsori? Eu nu stiu.
Rusia a incercat cu disperare sa evite intrarea in urmatoarea faza a razboiului, aceea directa cu Ucraina si partenerii ei, sigur, nu din motive umanitare ci cu siguranta constienta de costurile politice si economice ale razboiului. Pana la urma, in afara declaratiilor emotionale despre binele populatiei din Donetsk si Luhansk, Rusia nu dorea neaparat binele rusilor captivi in Ucraina, ci doar ca acestia sa poata sa impiedice aderarea Ucrainei la NATO.
6. Teapa cu “Formatul Normandia”
Asa a inceput odiseea discutiilor in "Formatul Normandia" (Ucraina, Rusia, Germania si Franta), cu Unchiul Sam asteptand rezultatele la birtul geopolitic din colt, ca sa nu para chiar direct implicat in problema.
Putin cu toata experienta lui de fost agent KGB si de zeci de ani de politica a reusit sa isi ia teapa vietii si sa creada in onestitatea si seriozitatea partenerilor. A obtinut cam ce-a vrut din Minsk I si Minsk II, doar ca sa afle ulterior ca partenerii de negocieri n-au avut niciodata nici cea mai mica intentie sa respecte acordurile negociate si semnate, ci doar sa traga cu ajutorul lor de timp pana mai inarmmeaza putin Ucraina.
Sigur, nici Putin n-a fost chiar partenerul ideal aici: fluxul constant de “voluntari” din Rusia catre regiunile separatiste, prezenta armamentului greu au fost incalcari constante ale acordului. In incercarea lor de a se tepui reciproc as zice ca s-au meritat unii pe altii. Minsk ar fi putut fi o solutie istorica care sa evite varsarea de sange dar toti cei implicati au fost atat de preocupati de tepe incat n-au reusit sa faca acordul sa functioneze.
Rusiei nu i-a mai ramas decat sa mai faca o ultima initiativa de a negocia, un fel de ultimatum (de care toata suflarea in Format Normandia a ras cu lacrimi) iar apoi sa treaca la urmatoarea faza a razboiului, pe care Kremlinul a numit-o cu delicatetea care il caracterizeaza "Operatiunea Militara Speciala".
Sigur, atacarea unei tari suverane pe niste motive vagi, ca de exemplu ajutorarea unei minoritati persecutate (a minoritatii rusilor persecutati de Ucraina) nu este un lucru usor de facut in zilele noastre, comunitatea internationala il pune pe agresor cu spatele la zid. Unchiul Sam stie cel mai bine lucrul asta, a fost pus de atatea ori cu spatele la zid pentru atacarea unor state independente, ca a tocit zidul, sta sa cada. 🙃
Unul din exemplele recente fiind atacarea unei tari europene si bombardarea ei de catre NATO timp de 78 de zile pentru a desprinde din ea o provincie pe modelul Crimeea/Donetsk/Luhansk. De unde putem trage concluzia ca opinia publica are o morala asemanatoare cu avioanele stealth americane, adica cu geometrie variabila.
Adica e inacceptabil ca cineva sa atace o tara independenta, dar mai se uita si la om.
7. “Operatiunea Militara Speciala”
"Operatiunea Militara Speciala" a Rusiei a inceput ca un dezastru logistic. Prost gandita, prost organizata, a aratat lumii intregi, inclusiv poporului rus cat de multa coruptie si dezorganizare era in armata rusa. Tancuri ramase fara motorina, soldati prost echipati si nepregatiti etc.
Dezastru pe care publicul vestic iubitor de caterinca si de meme n-a intarziat sa il taxeze in de acum istoricele glume cu rusii incaltati cu slapi si care fura masini de spalat, cu un Putin bolnav de trei cancere concurente si o Rusie gata sa se sparga in cele 22 de republici componente.
Atata doar ca trei ani mai tarziu si peste un milion de morti de ambele parti lucrurile sunt tot acolo.
Cele 22 de republici din Federatia Rusa isi beau in continuare vodca zilnica impreuna, nu s-au separat, "Podul Prieteniei" dintre Rusia si Crimea e functional in continuare, Rusia isi vinde in continuare petrolul si gazul in Europa, doar ca nu direct europenilor, pentru ca europenii se autoflageleaza autosanctioneaza si il cumpara nu direct din Rusia ci prin intermediul indienilor, ca sa fie un pic mai scump.
“Operatiunea Militara Speciala“ cea din memele de pe internet, cea cu soldatii beti, desculti si inarmati cu lopeti e tot acolo, iar linia frontului pare sa fi devenit granita de facto dintre cele doua tari, granita care pare sa nu se mai mute serios in nicio directie, nici inainte, nici inapoi.
Cum va evolua razboiul din Ucraina? Cine va castiga, cainele pacii sau cainele razboiului?
