Butoane placebo, politicieni placebo si iluzia controlului
In timp ce astept sa fiarba cafeaua ma uit pe geamul garsonierei mele de saraci din Las Palmas sa vad daca marea e agitata. Respir adanc si ma simt ca Cezar Ionascu dupa ce bea o sticla de vin, incaseaza niste bani si ii sopteste la ureche o cursanta “te iubesc”. Si ca Andrew Tate cand face primele flotari in libertate cu Coranul in mana.
Si in timp ce fierbe cafeaua fac un pic de micro-management al ibricului, ii optimizez pozitia, cativa milimetri stanga-dreapta, ca si cum ar fierbe mai repede. Nu fierbe mai repede. Stim cu totii asta. Este ceea ce psihologii numesc “iluzia controlului“.
Iluzia controlului este prezenta in aproape tot ceea ce facem. Avem nevoie sa stim ca putem controla lucrurile din jurul nostru. De obicei nu le controlam.
In unele companii ca sa nu se mai agite oamenii carora li se pare prea cald sau prea frig angajatorul bland si bun monteaza niste butoane false care regleaza temperatura. Oamenii o “regleaza” mai sus sau mai jos si sunt multumiti.
La unele semafoare din lume cei care administreaza traficul monteaza butoane false de schimbat culoarea semaforului. Nu schimba nimic, pentru ca ar perturba timpii de asteptare reglati cu greu. Dar pietonii sunt mai fericiti atunci cand asteapta daca pot apasa pe un buton si butonul face piu-piu. Se numesc “butoane-placebo“.
Toata gargara New Age e bazata pe aceasta iluzie a controlului. Karma, energie pozitiva, gandeste-te-la-ceea-ce-iti-doresti, Legea Atractiei, toate bazaconiile seducatoare din viata noastra vin sa ne spuna ca daca facem chestii putem controla chestii. Rili?
Nici politicienii pe care ii votam nu fac exceptie. La fel ca si butoanele-placebo de la semafoare si voturile noastre sunt in mare masura voturi-placebo. Mergem la vot pentru a ne hrani iluzia controlului. Democratia insasi este un mare placebo. Homeopatie politica. Oscillococcinum curat.
Ganditi-va putin: cand ati ales ultima data un presedinte sau partid care sa faca ce vreti voi? Sa livreze ceea ce a promis?
Opinie nepopulara aici, politicienii nostri au ca principal job sa ne ofere iluzia controlului, ca sunt influentati de noi, alegatorii si nu de alte forte. Cum ar fi forte economice, ambasada SUA, duamna Ursula sau Big Pharma.
Politicienii placebo. Oscillococcinum. Mai ganditi-va.
Trecem la sfintii woke de astazi
Cu linkurile de rigoare. De aci si poza de mai sus cu Sfanta Greta. You have stolen my childhood, how dare you?
International Feng Shui Awareness Day
viziunea Midjourney despre “caini de lupta, empanada, trading cards si comunism“ Pentru ca intamplarea face sa ma aflu astazi in patria tuturor empanadelor am decis sa sarbatoresc o bucata de empanada la umbra palmierului batran. Putinii avocati pe care ii cunosc eu sunt nefrecventabili, asa ca nu-i caut, carduri nu colectionez, la feng-shui lucrez in fiecare zi, nu-mi plac luptele de caini si nu-mi place comunismul. Gata cu sarbatorile woke pe astazi.
Si povestile irlandeze…
Titlurile din presa irlandeza de astazi sunt impartite in trei: vizita lui Biden (cate grenade lacrimogene, ce mananca, si ce masuri au luat sa nu mai cada din picioare), Acordul din Vinerea Mare si uciderea in Limerick a unei tinere femei din Romania. Restul sunt maruntisuri.
Un pub din Belfast a decis sa organizeze de 8 martie vizionarea unui documentar despre femeilor care sunt amenintate de activismul transsexual. Si pentru ca pubul se temea de eventuale probleme (you bet!) a decis sa organizeze vizionarea asa, mai discret, cu casa inchisa. Un cadou facut femeilor dar care nu le faca lor probleme.
Atata doar ca s-a aflat si unul din furnizorii principali de bere ai pubului a decis in buna traditie occidentala a sactiunilor, santajului si virtue signalling-ului sa anuleze contractul cu pubul si sa nu le mai livreze bere.
Daca va temeati ca va veni din nou timpul in care o sa vedem anumite filme si o sa citim anumite carti pe furis, ei bine, in Irlanda timpul acela a cam venit.
Iluzia controlului, remember?