Am vrut sa scriu despre aniversarea lui Barbie de acum vreo patru zile, dar m-am luat cu una, alta, cu votarea la referendum, cu Iliescu, cu steagul irlandez si am tot amanat-o pe Barbie pana a trecut aniversarea. Si azi dimineata cand asteptam sa se incarce personajul mi-am zis ca daca mai aman mult o las pentru cand face 66 de ani. Hai sa incercam totusi cu 65. Deci, dupa cum va spuneam, Barbie a implinit 65 de ani. Ieri i-a implinit. Pe 9 martie 1959 prima papusa Barbie isi facea debutul la American International Toy Fair din New York.
Nu sunt pasionat de papusi, nu sunt colectionar, n-am avut in viata mea papusi, fac parte dintr-o generatie in care sexul nu era optional, era pe viata si pe moarte, eu m-am jucat cu masinute si trenulete, doar cu atata m-au lasat sa ma joc. Dar recunosc ca m-a urmarit imaginea aceasta a micii papusi Barbie care a educat generatii intregi de adolescente despre cum ar trebui sa arate o femeie, supla, bine imbracata si cu un par generos. Preferabil blonda.
Numele complet al papusii Barbie este Barbara. Barbara Millicent Roberts. L-a primit dupa fata uneia din cofondatoarele Mattel, compania care produce papusile Barbie. Prima poveste a micii papusi a fost ca ar fi o adolescenta model de moda. In timp a mai incercat si alte povesti de viata, peste 250 de profesii-poveste, de la astronaut pana la presedinte. Sa nu ne limitam doar la catwalk zic. Nici macar Elena Basescu nu s-a limitat doar la catwalk. Nu de alta, dar daca toate adolescentele s-ar apuca doar de fashion, cine ar mai merge in spatiu sau ar face politica?
La doi ani dupa crearea lui Barbie, Mattel a decis ca Barbie e cam prea singura, iar fetitele cresc cu Barbie cu ideea gresita ca vor trebui cand se fac mari sa se descurce singure in viata asa ca a aparut pe lume si Ken. Ken Carson. La fel ca si Barbie si Ken si-a luat numele tot de la un copil de-al fondatoarei companiei, Ruth Carson.
Pe langa Ken de-a lungul timpului Barbie a mai avut alte peste 40 animale de companie, pisici, caini si cai. In special pisici. Poate ca a fost un fel al producatorilor de a transmite subtil fetitelor "aveti grija fetelor, ca daca va purtati urat cu Ken o sa ramaneti in final doar cu pisicile." Cu caii nu, ca in absenta lui Ken caii sunt greu de intretinut, n-ai sa vezi femeie singura care are cal. Adica eu n-am vazut.
Barbie cea originala, cea care a facut istorie era evident alba. Si ca complimenteze albul pur al tenului a fost creata si o nuanta speciala de roz, Barbie Pink. A facut legea in lumea eurocentrica a papusilor albe vreme de opt ani, a rupt tot, pana in 1967 cand Mattel a lansat-o si pe Francie, o papusa neagra, legendata ca fiind verisoara mai de cartier a lui Barbie. Insa comunitatea afroamericana nu a fost chiar recunoscatoare pentru aparitia lui Francie, ci mai degraba critica, ba ca Francie nu e suficient de neagra, ba ca are par european, ca are nas si buze normale, europene deci nu ii reprezinta suficient de bine. Asa a descoperit Mattel proverbul romanesc-oedipian cu facerea de bine e facere de mama. Deci Francie.
Cea mai bine vanduta Barbie din toate timpurile a fost Totally Hair Barbie din 1992, o blonda (cum altfel?) careia careia parul ii ajungea la pantofii cu toc. Asta nu se mai vindea preventiv cu o pisica, era clar ca nu va avea niciodata nevoie in viata ei de pisica ca sprijin emotional. Miau.
Barbie a fost de-a lungul generatiilor nu doar educator al fetitelor despre cum ar trebui sa arate cand vor fi mari, adica suple si elegante ci si o muza pentru adulti seriosi, designeri si artisti. Ca si ei, saracii aveau cam aceleasi vise despre femei, sa fie suple si elegante. Cine n-are?
Insa lumea se schimba si nu neaparat in bine. Pe deoparte presiunea sociala pentru a face papusi Barbie cu care sa se poata identifica si fetitele care n-au cum sa fie albe si suple. Pentru ca ele sunt negre si vin din familii unde se mananca mult si prost, deci silueta supla e exclusa in cazul lor. Culoarea pielii si inaltimea nu ti le poti modifica (doar daca esti Michael Jackson), asa ca Barbie prea inalta si prea alba crea probleme sociale.
In 2016 Barbie a suferit prima transformare serioasa prin introducerea a trei tipuri corporale, inalt, mic si gras, ca sa vina in ajutorul consumatorilor care nu se mufau psihologic la Barbie cea supla. Cu siguranta o miscare buna a producatorului de a-si mari publicul consumator. Pecunia non olet.
Atata doar ca lucrurile nu aveau cum sa se opreasca aici si criticile progresiste au venit valuri, valuri. Cea mai raspandita critica fiind aceea ca papusa Barbie promoveaza standarde corporale nerealiste, suport de martisoare prea larg, solduri prea inguste, picioare prea lungi si ca astfel creaza probleme de imagine corporala si de stima de sine scazuta in randul fetelor care nu pot atinge aceste standarde.
Barbie ar perpetua definitii prea inguste ale frumusetii, ar promova doar trasaturile caucaziene si nu ar reflecta adevarata diversitate a femeilor. Poate ca tocmai asta era si ideea, fetele carora li se adresau primele papusi Barbie nu aveau nevoie de modele despre cum arata toate femeile, ci doar de cele asemanatoare cu femeile din preajma lor. Mame, matusi, vecine. De ce ar avea nevoie o fetita alba dintr-o familie normoponderala sa se identifice cu o papusa neagra obeza?
Urmatoarele critici erau legate de faptul ca papusile Barbie ar promova stereotipuri de gen, cum ca fetele ar fi interesate doar de moda, frumusete si activitati domestice in loc sa le incurajeze pentru alte interese. Nu stiu care sunt interesele ascunse ale fetitelor, eu tin minte ca fii-mea cand era de varsta papusilor Barbie nu era deloc interesata de a se face miner sau pompier sau zidar. Dar deloc. Fashionul ruleaza fin.
In schimb da, Ken era cu siguranta interesat de o Barbie preocupata de moda, frumusete si activitati domestice. Eventual de mai multe.
Mattel, producatorul papusilor Barbie si-a insusit criticile sociale venite din toate mahalalele globului, si-a sters lacrimile si mucii si s-a apucat sa faca papusi Barbie care sa glorifice diversitatea de rasa, de corpuri si in general sa reprezinte toate culturile. La "culturi" ii bagam pe toti, pe maori, pe Sioux, inclusiv pe aia a caror singura productie culturala notabila a fost canibalismul. Sau racnete animalice inainte de a se ciomagi cu tribul vecin, haka gen. Socoteala e simpla: daca culturile in cauza au bani sa cumpere papusi Barbie care ii reprezinta e minunat. Da nu au bani, atunci facem papusi in serii mai mici, doar pentru colectionari si oricum da bine la virtue signalling. Sa nu zica nimeni ca n-au fost reprezentati si ei.
Astazi Barbie este produsa in 35 de nuante de piele (eu nici nu stiam ca ar exista asa de multe nuante de piele, serios), 97 de stiluri de coafura si 9 tipuri de corp. Avem Barbie in scaune rulante, cu sindrom Down, cu vitiligo, cu cicatrici dupa operatii. Ce cadou mai frumos poate fi pentru o fetita decat o papusa cu vitiligo sau ciunga? Asa apare apotemnofilia. Adica ar putea fi una dintre explicatii.
Evident ca exista si o editie aniversara pentru Barbie cea de 65 de ani. In care alaturi de Barbie clasica cu tenul alb si parul blond a fost facuta si o Barbie pe stil nou, neagra, cu codite si suvite. Doar astea doua, ca editia aniversara nu contine si papusi maori urland o haka.
De filmul "Barbie" n-am sa adaug nimic, ca nu l-am vazut. Dar promit ca am sa il vad la un moment dat si revin cu un update. Poate la aniversarea no. 66. Sau 70. Daca mai sunteti pe aici.
Pana atunci un calduros la multi ani batranicii Barbie. Voi cum stati cu papusile?
.
Eu nu am avut niciodata Barbie, mi-ar fi placut dar eram in tara gresita, epoca gresita si bugetul gresit. Cred ca mi-ar fi placut, sunt simpatice. E aratoasa Barbie la 65 imi place. Am incercat sa vad si eu filmul, foarte plictisitor si stupizel asa dar nu sunt in target asa ca era de asteptat. Am incercat totusi. Fain post, inedit! 🪆
De ziua ei, Barbie a primit un Oscar (pentru cantec original) si alte sapte nominalizari. Binisor pentru o papusa.