Bărbații la cratiță!

gâlceava progresismului cu constituția

Trebuie sa va marturisesc ca eu sunt un pic de “voting whore“. Adica nu am ratat pana acum nicio ocazie de a vota. De alegeri de presedinte, de suspendare de presedinte, de primari, de europarlamentari, de cenzor de scara de bloc, am votat la tot ce mi-a scos viata in cale.

Am votat din Spania, am votat din Germania, am votat din Irlanda. Am stat la cozi pe la ambasade nu pentru ca votul meu ar face vreo diferenta, sunt constient ca e probabil unul din cele mai inutile lucruri pe care le pot face, ca nu pot influenta in niciun fel rezultatul final al votului. Dar mie mi se pare important sa votez ca sa fiu impacat cu mine insumi. Nu votezi, nu ai dreptul moral sa te plangi de mizerabilii care te guverneaza. Votezi Iohannis, ai dreptul sa te plangi ca i-ai dat votul tau si te-a dezamagit. Sau daca nu l-ai votat niciodata, ca mine, e si mai bine, ai dreptul sa spui “babaeti, eu v-am zis de la inceput”.

Pana acum la absolut toate votarile la care am participat mi-a fost clar cu mult inainte de ziua votului care este optiunea mea. De regula era o optiune binara, era zero sau unu, da sau nu, era raul cel mai mic. Zero ezitari. Pentru mine toate voturile de pana acum de dupa 1989 au fost “raul cel mai mic”. Incepand cu cel din “Duminica Orbului”, cred ca ala a fost primul de dupa Revolutie.

Acum insa ma confrunt insa cu o usoara dilema inainte de ziua votului, pentru prima data in viata mea de alegator nu mai mi-e foarte clar care este raul cel mai mic pentru mine. Sa va povestesc.

Aici la noi la tara in Irlanda peste cateva zile, pe 8 martie, fix de ziua femeii adica, are loc un vot care sa modifice rolul istoric al femeii.

Este vorba de un referendum pentru modificarea a doua articole din constitutia irlandeza care apara dreptul femeii de a sta la cratita. Irlanda a fost o tara profund conservatoare (zic “a fost” pentru ca acum nu prea mai o lasa progresistii sa fie conservatoare, s-a cam ispravit aici cu traditiile) iar atunci cand si-a redactat constitutia (Bunreacht na hÉireann) in 1937 a introdus o sectiune speciala care protejeaza familia si rolul esential pe care il are femeia in cadrul familiei. Adica la cratita.

Intre timp Irlanda s-a mai schimbat, progresismul a cam invins si in 2015 tot printr-un referendum constitutia a fost modificata pentru a introduce prin usa din dos si casatoriile homosexuale. Dar sectiunea din constitutie cu statul care protejeaza dreptul femeii de a sta la cratita a ramas neatinsa, progresistii n-au avut curaj sa se razboiasca cu prea multe paragrafe din constitutie dintr-o singura data, ca riscau sa nu castige. S-au concentrat pe casatoriile unisex si au castigat. La opt ani de la victoria de atunci considera ca a venit timpul sa se razboiasca si cu ce a mai ramas.

Prima problema care nu le place este ca familia cea care este protejata de constitutia irlandeza e definita de existenta unei casatorii. Dupa constitutia de acum nu poti sa ai o familie fara casatorie. Scopul casatoriei este chiar intemeierea unei familii. Care altul?

Progresistilor insa le da cu bluescreen cand aud de casatorie, chiar daca intre timp au capatat dreptul legal sa isi uneasca trotinetele si sa se casatoreasca intre ei. Putini bul homosexuali doresc sa isi bata capul cu o casatorie (desi acum au aceasta optiune) ci prefera tot relatii fara factura, fara documente. De exemplu prim ministrul irlandez nu e interesat de casatorie, sta cu baiatul ala al lui asa, doar pe sentimente. Si e ok, sa fie fericiti. Copii nu fac. Atata doar ca in continuare sunt gelosi pe ceea ce li se pare ca au ceilalti, normotipicii si si-ar dori drepturile celor casatoriti dar fara sa se mai casatoreasca.

E ca si cum esti invidios pe drepturile celor care au asigurare CASCO, ai vrea si tu acoperire CASCO dar fara sa iti faci CASCO. Are sens?

Cu alte cuvinte in 2015 progresistii au schimbat paragraful gresit din constitutie sau asa pare. Se pare ca nu casatorie isi doreau, ci doar avantajele (atat cat exista) celor casatoriti.

La referendumul de acum din 8 martie progresistii vor sa schimbe articolele din constitutie care definesc familia astfel incat casatoria sa nu mai fie o conditie pentru familie. Dupa modificare, daca va avea loc, familia ar putea fi constituita si dintr-o “relatie durabila” zic ei. Ce inseamna exact “relatie durabila” nici chatGPT nu stie, ca l-am intrebat.

Doi oameni (indiferent de sex) care locuiesc impreuna? Cat timp trebuie sa locuiasca impreuna ca sa se califice pentru certificarea de “relatie durabila”? Nu e clar. La casatorie e clar, doi oameni (indiferent de sex) care au un certificat de casatorie. Pot sa aiba si de 24 ore certificatul, sunt casatoriti, adica sunt o familie. La astia cu “durabila” nu e clar.

Ca sa va povestesc mai departe trebuie sa va mai fac o marturisire. Eu niciodata nu am fost de acord cu ideea de “femeia la cratita”. Intotdeauna am considerat ca mancarea e un lucru prea important ca sa fie lasat pe mana femeii. Si ca atare mi-am auto-asumat cratita in toate durabilele mele de pana acum. Sunt un barbat care isi asuma conditia de barbat la cratita.

Asa ca acum am o mare dilema pentru referendumul din 8 martie. Eu cu cine votez?

Ca barbat la cratita si aflat intr-o “durabila” care dureaza de vreo 15 ani as zice ca ar fi in interesul meu sa votez cu “da” la amandoua temele din referendum. Sunt exemplul perfect ca si barbatii au dreptul la cratita si ca nu e nevoie sa fiu casatorit ca sa am o familie. Cratita sa nu mai fie privilegiul exclusiv al femeii, ca si barbatii au dreptul sa se simta protejati de constitutie cand stau la cratita. Altfel faci o tocanita irlandeza cand simti cum constitutia e de partea ta. Iti sufla in cratita adica.

Atata doar ca eu nu simt ca un vot pentru stergerea traditiilor este “raul cel mai mic”. Nu simt ca este fairplay ca pentru cei care nu isi doresc CASCO sa fie desfiintata institutia CASCO.

Ma mai gandesc pana pe 8 martie, ca mai am timp.