Astăzi nu am plâns destul
ce ar avea in comun Carl Jung, Idi Amin si Ilie Bolojan?
Idi Amin, dictatorul Ugandei avea obiceiul sa conduca singur un tanc prin oras fara sa aiba habar cum functioneaza directia sau franele. Pur si simplu nu stia sa le foloseasca. A provocat zeci de accidente, dar a insistat ca “poporul trebuie sa vada ca liderul stie sa conduca”. Cam la fel ca domnul Bolojan, care a uitat sa foloseasca franele auditului dar a pastrat claxonul.
Mesia Bolojan nereguli grave gasite de Curtea de Conturi in administratia sa de Sebastian 🐤1.9k
Bolojan, “zeul administratiei”, a uitat sa-si noteze cheltuieli de 27 de milioane de lei, a umflat niste sume europene cu 81 de milioane si si-a desfiintat propriul audit intern in 2020 si apoi s-a mirat ca nimeni nu mai verifica eficienta. E ca si cum ai scoate franele de la masina si apoi te lauzi ca ai condus sportiv. Parca si seamana putin cei doi, Idi Amin si Bolojan, doar ca Bolojan nu e asa de lucios.
Cititi mai multe la
, ca merita citit.Rămășițele Justiției de Vlad Petreanu 🐣3.8k
In Franta secolului XVIII, marchizul de Favras a fost condamnat la moarte pe baza unor documente care, ulterior, s-au dovedit... scrise de el insusi, in gluma. La executie, a spus: “Imi pare rau, domnilor, voi avea parte de o executie mai bine organizata decat procesul”.
Cam asa stau lucrurile si cu CCR-ul: finalul e spectaculos, chiar daca procesul a fost o farsa. Dupa 35 de ani de cioparteli legislative si magarii politice Justitia din Romania a ajuns o spoiala clientelara, perfect adaptata la interesele celor care ar trebui sa tremure in fata legii.
Ce-a mai ramas din Justitie? Dosare inchise la comanda, pensii speciale si decizii CCR care au inceput sa ii irite pana si pe cei care au aplaudat lovitura de stat din decembrie anul trecut. Cam asta e justitia romaneasca, o gluma scrisa de ea insasi. Si povestita de
.Arhitectul Ernest Doneaud și Teatrul Național din Chișinău de Bălți Metropolă 🥚
Opera din Sydney, azi un simbol national, a fost abandonata temporar de guvernul australian pentru ca depasise bugetul si devenise un scandal politic. Arhitectul Jorn Utzon a plecat din tara, iar cladirea a fost terminata fara el.
Si Chisinaul a avut parte de o experienta oarecum asemanatoare. Un vis cultural si o cladire eleganta s-au praabusit sub greutatea birocratiei si a scandalurilor politice. Sa ridici un teatru in Chisinau interbelic a fost mai greu decat sa cuceresti o reduta. Pana si zidurile solide ale lui Doneaud n-au putut tine piept ranchiunilor locale. Romania Mare, dar vointa de finalizare a unui teatru mai mica.
Chișinaul voia un „templu al Thaliei” si a primit, decenii mai tarziu, un cinematograf. Ceva mai ieftin, mai sovietic.
Înțelepți în bine, nepricepuți cu răul de Iosua Faur 🥚
Un experiment din anii ’60 arata ca oamenii care urmaresc doar stiri negative timp de 7 zile au o scadere a empatiei si o crestere a suspiciunii fata de ceilalti.
In mod ironic, majoritatea participantilor au spus ca simt ca “inteleg mai bine lumea”. Morala? Cine consuma doar raul, ajunge sa-l confunde cu intelepciunea.
Farfurism planetar, scenarii lunatice și alte obsesii astronomice de Vasile Decu 🦅1.1k
In 1977, Natiunile Unite au primit o petitie de la un cetatean din Argentina care pretindea ca e “reprezentantul sistemului stelar Sirius” si cerea sa participe la Adunarea Generala. Avea si un steag. Petitia a fost trimisa spre analiza. Oficial.
Ce poate fi mai rational decat sa iei o stea de 15 milioane de grade si s-o folosesti ca talisman pentru bani si dragoste? Despre cartea recenta a astronomului Adrian Sonka.
Taxăm mai mult, dar nu reformăm nimic. Ce au (și mai ales ce n-au) discutat partidele la Cotroceni despre deficitul bugetar de Marco Badea 🥚6.0k
Imparatul roman Vitellius in doar 8 luni de domnie, a epuizat vistieria imperiului platind favoruri. Cand a fost intrebat daca intentioneaza vreo reforma fiscala, a spus: “Reformele sunt pentru cei care au timp. Eu am doar foame.”
Habar n-am daca si Vitellius suferea de mucofagie, ca n-am gasit nimic pe Wikipedia dar mi-am adus aminte de el in timp ce citeam ce scria
Ne conduc tot aia care vor doar sa ia mai mult de la cei care platesc deja si sa lase neatinsa retea lor de privilegii. Acelasi ritual de camuflare a incompetentei sub masca “responsabilitatii fiscale”. Vitellius 2.0, taica, Vitellius pe paine.
Lebada maro A trebuit sa moara Constitutia... de Silviu "Silview" Costinescu
In 1940, Constitutia Romaniei a fost modificata de Carol al II-lea intr-o singura zi, pentru a-i da puteri totale. A doua zi, si-a dizolvat propriul guvern.
Exact ca in bancul cu doctorul care isi opereaza mana dreapta cu mana stanga si se felicita pentru reusita. Il stiti?
Cand legea moare de doua ori intr-un an, nu mai e vorba doar de politica, ci de un semnal ca tara e negociata la masa altora, in timp ce oamenii obisnuiti vaneaza reduceri. Poate e momentul sa ne intrebam cine ne conduce si de ce.
Sinele e ca tăcerea unei săli goale de cinema de Andreea Dragomir 🐓
Carl Jung spunea ca “omul modern fuge de tacere ca de moarte”. In 1923, a inchiriat o cabana izolata fara electricitate si fara oglinzi pentru a-si regasi „sinele”, dar in a treia zi a inceput sa vorbeasca singur cu focul.
Sinele e ca tacerea unei sali goale de cinema. Adica acolo, dar ignorat pana se termina filmul. Frumos spus, dar daca ar fi atat de usor, nu s-ar vinde atatea carti despre mindfulness. La cat de agitate ne sunt unele ganduri, sala aia goala e mai degraba club la ora de varf.
, sala goala nu e aproape niciodata linistita.Dragă Jurnalule, de Adriana Șandru 🥚
Victor Hugo, dupa moartea fiicei sale Leopoldine, scria zilnic in jurnalul sau: “Astazi nu am plans destul.” E una dintre primele forme de jurnal-terapie documentata, iar textul lui ramane si azi o resursa pentru psihologi.
Dar ce faci cand moartea devine reala, nu doar conceptuala? Poate ca raspunsul e sa nu o mai ascunzi, ci sa o privesti in ochi, cum spune
.Vorbeste deschis despre frica, depresie si felul in care a ales sa se intoarca spre viata. Cere ajutor, ca nu esti singur(a). Don’t give up.
Gata cu recomandarile pe astazi.
Ideea era de continere, de acel ceva in care toti vietuim, aceasta energie tacuta, vie in care traim :-) Nu suntem niciodata in afara, desi unii au senzatia asta si incearca sa se "reconecteze" cu sinele. Nu se reconecteaza cu nimic, ca nu au fost separati nicicand. Nu avem cum sa fim afara, nici vii, nici morti. Se scriu carti de mindfulness de catre oameni care tanjesc sa ajunga acolo si care vor sa faca bani :)) Cine traieste mindfulness-ul, nu mai vrea sa dovedeasca nimic, sa invete pe nimeni nimic, e fericit, in extaz chiar si impacat cu tot.
"In mod ironic, majoritatea participantilor au spus ca simt ca “inteleg mai bine lumea”. "- spot on!! Însă cine crede asta probabil a uitat de lucrările de control la care a luat notă proastă că s-a panicat, deși știa lecția bine. Pam pam!