Arta de a scăpăta cu stil

Cred ca este una din cele mai bune carti despre minimalism pe care le-am citit vreodata. Poate cea mai buna. Nu neparat ca vine cu multe sfaturi practice (desi acestea nu lipsesc, cartea abunda de ponturi) ci pentru filosofia din spatele sfaturilor.

E plina lumea de carti despre nutritie scrise de autori grasi. De carti despre cum sa faci bani scrise de autori care sunt in urma cu chiria. Despre cum sa scrii scrise de semi-analfabeti. Sau de carti despre minimalism scrise de adolescenti care traiesc cu mami si tati iar frigiderul se umple in fiecare zi like magic.

“Arta de a scapata cu stil” e scrisa de un conte german care nu a saracit ci s-a nascut deja sarac. In Mogadishu, polul mondial al saraciei, acolo s-a nascut, unde parintii lui munceau. 😁

Parintii lui, amandoi nobili germani cu pedigree, penduland tot timpul intre diferite grade de pauperizare le-au transmis copiilor lor aceasta ambivalenta a gloriei sangelui albastru si a lipsei posibilitatilor materiale, iar minimalismul a fost un stil de viata. Singurul stil de viata pe care autorul l-a cunoscut vreodata.

Toate rudele lui cu sange albastru incearca sa armonizeze gloria aristocratiei cu saracia de zi cu zi. Isi tin reuniunile de familie acasa pentru ca restaurantele sunt prea scumpe. Si nu este nicio contradictie intre tinuta eleganta si furculitele desperecheate, dintre care unele cu sigle de companii aeriene. Ceea ce conteaza cu adevarat este calitatea experientei, a oamenilor si a conversatiilor, nu calitatea furculitelor. Acesta este adevaratul minimalism, cel mai onest si cel mai profund.

Sotia autorului, urmasa a reginei Victoria, aflata pe linia de succesiune a tronului britanic nu are nicio problema in a merge la evenimentele mondene la care este invitata imbracata intr-un pardesiu cumparat de la un magazin second-hand cu 30 de euro. Pardesiul este elegant, este purtat cu eleganta si primeste complimentele meritate. Adevarata eleganta este a persoanei, nu a hainelor. Acesta este minimalismul onest, nu cel ostentativ, a la Zuckerberg, care se imbraca in fiecare zi la fel, cu acelasi model de blugi si tricou, din care are sute de bucati identice care il asteapta in teancuri.

Autorul face o calatorie foarte ambitioasa prin toate aspectele de zi cu zi ale unui nouveau pauvre, ce mananca, cum se imbraca, unde locuieste, cum calatoreste, cum isi educa copiii (da, nobilii saraci fac si ei copii si ii educa cu grija) si cum relationeaza cu bogatii. Pentru ca asta este poate cel mai problematic aspect al vietii de nobil sarac, acela ca trebuie sa relationezi cu rudele tale bogate. Sau cu bogatii care nu iti sunt rude.

Ca de exemplu atunci cand sultanul Bruneiului te invita la ziua lui de nastere dar nu ai bani sa iti platesti nici macar avionul pana acolo. Asa ca in loc sa refuzi politicos invitatia ii spui ca tu ai veni, dar nu ai bani de avion. Iar sultanul iti plateste, normal, si avionul. Si iti mai face cadou si niste ceasuri care costa cat o masina, ca stie ca esti sarac. Cat o masina scumpa.

Sau despre obiceiul larg raspandit printre nobili ca cei bogati dintre ei sa ii cazeze pe cei saraciti, temporar sau permanent. Obicei atat de raspandit incat un nobil englez dupa WWII speriat ca are prea multe rude sarace care ar putea sa vina sa locuiasca la el a pus sa fie daramata o aripa a castelului care statea goala, ca sa nu le mai vina idei saracilor. Cam ca atunci cand ai un dormitor gol si il faci debara, ca sa nu ii vina idei mamei-soacre. Sau nepotului ala de la tara care n-a gasit anul asta loc in caminul de studenti.

Nu doar nobilii se numara printre nouveau pauvres. Si bogatii ne-nobili saracesc. Adica mai intai devin bogati (si eventual celebri), apoi saracesc. Autorul descrie intalnirea cu un mare saracit al secolului trecut, un actor urias care dupa ce a avut lumea la picioare, a fost sex-simbolul unei generatii si idolul a milioane de spectatori a ajuns sa fure mancare din magazine. Cu stil, ce-i drept.

“Arta de a scapata cu stil” este plina de un umor generos si de pofta de viata. Simti ca vrei sa faci chestii noi dupa ce o citesti. Ne readuce aminte ca fericirea si eleganta nu sta in numarul perechilor de pantofi pe care ii avem ci mai degraba in felul in care ii purtam si cum ne simtim cu cei pe care ii avem deja. Fericirea nu sta in numarul de carti pe care le depozitam in rafturi ci in numarul celor pe care le citim. Care pot si fi imprumutate.

Daca va pica in mana “Arta de a scapata cu stil” cititi-o, isi merita pe deplin cele cateva ore de lectura. O sa vedeti cateva lucruri din viata voastra un pic diferit. Săracilor care sunteti voi săraci, va stiti voi care sunteti, sărăciilor! 😁

Iar acum va las, ca ma duc sa imi gatesc ceva de mancare. Ca saracii.