Animalele din viata noastra
iepurasi din toate tarile, treziti-va!
A fost odata ca niciodata o lume indepartata in care toate animalele aratau la fel. Si aveau aproximativ aceeasi dimensiune. Caii, ursii, oile, lupii, caprele, leii, porcii si hienele. Toate. In acelasi timp cu aspectul lor aproape identic, celelalte caracteristici erau diferite, la fel ca si in lumea noastra. Existau pradatori. Existau vanatori si vanati. Exista in continuare un lant trofic, doar ca nu era foarte clar din prima care sunt membrii si care e animalul apex.
In lumea aceea ciudata si indeparcata porcul era in continuare docil si gustos, cainele era inteligent si loial, pisica nu era nici acolo jucator de echipa iar leul, hiena si tigrul te manancau ori de cate ori li se ofera ocazia. Fix ca pe la noi.
Problema permanenta a locuitorilor din lumea indepartata era ca daca toate animalele aratau la fel si nu le identificau corect si la timp asta putea avea consecinte grave. De exemplu cineva cumpara un porc din targ doar pentru a afla acasa ca i s-a vandut o hiena. Sau vreun suflet milos voia sa ajute un caine vagabond flamand doar ca sa afle ca are de-a face cu un grizzly. La fel de flamand.
In lumea cea indepartata in care toate animalele aratau la fel oamenii se purtau cu animalele dupa cum il sfatuiau intuitia, inteligenta, religia sau educatia. Unii spuneau “toate animalele sunt bune, se nasc la fel si doar experientele negative le fac sa ajunga sa se comporte diferit”. Astia erau locuitorii care mereu incercau sa se joace cu un tigru flamand pe strada si apoi deveneau subiect de stiri. Mereu gaseau pe strazi resturi dintr-un cadavru de prost cu o pancarda “all animals welcome“.
Altii spuneau “toate animalele sunt periculoase si imprevizibile si ca atare trebuie evitate toate”. Si cine punea sa ii contrazica? In cazul lor singurul risc serios pentru rezultatele fals pozitive era singuratatea. Nu tu o pisica, nu tu un caine, nu tu un cal in viata ta.
Iar alti locuitori aveau un comportament si mai complicat, cu o prima faza de prudenta, urmata de o observare indelungata a fiecarui animal iar in final incercau sa se lamureasca daca au de-a face cu un iepurila sau cu o hiena. Ca in lumea lor arau la fel dar cu mare diferenta intre ele.
O viata dificila in lumea cea indepartata o aveau si crescatorii de animale. De exemplu ciobanii lor, care aveau turme frumoase de oi care isi faceau cum trebuie jobul lor de oi (lapte, blana etc) erau culpabilizati de ONG-urile progresiste (da, cancerul progresismului ajunsese chiar si la ei) sa primeasca si ei oi asiatice si africane, ca sa nu discrimineze. Cu consecintele de rigoare. Bagi oaia gresita intre oile tale si peste noapte se injumatateste turma.
In lumea cea indepartata in care animalele aratau la fel in societate erau discutii nesfarsite despre care varianta ar fi mai buna. Sau daca exista o “varianta cea mai buna”.
Si in lumea lor, in care animalelor aratau toate la fel, vuvuzelele progresismului 📢 ii indemnau pe oameni sa nu “judece” un animal dupa pagubele facute de alte animale. Si ce daca arata la fel? Comportamentul periculos n-are specie, rasa, etnie, religie sau fenotip si nu e normal sa discriminam iepurasii pentru ce fac hienele sau sobolanii. Toate animalele arata la fel, remember? Si toate merita sa fie tratate cu respect si egalitate!
Nu stiu ce s-a mai intamplat in continuare in tara cea indepartata pentru ca in ultima vreme de acolo vin tot mai putine stiri. Poate ca politicienii lor au luat decizia buna sa suprime stirile si opiniile ca sa nu mai apara discutii si tensiuni inutile in societate. Cam ca in societatea noastra.
Voi daca ati avea ghinionul sa traiti intr-o lume in care toate animalele ar arata la fel, cum ati proceda cu animalele din viata voastra?
V-ati astepta ca tigrul sa va respecte si sa nu va manance pentru simpla reciprocitate ca nici voi nu incercati sa il mancati pe el? Numai raspunsuri gresite, va rog.
2. 🐑 Miorițometrul de astazi: 39 articole noi
📝 Cel mai lung articol: 3484 cuvinte,
✂️ Cel mai scurt articol: 44 cuvinte,
🧠 Cel mai dificil de citit articol: 62.6 scor LIX,
😌 Cel mai ușor de citit articol: 25.0 scor LIX,
⏳ Revenita după cea mai lungă pauză: 49 zile,
🧑🤝🧑 Articolul cu cel mai mare public: 237000 abonați,
🧍 Articolul cu publicul cel mai mic: 26 abonați,
categorii: none (2), Ψ (2), 👪 (1), ✝️ (1), 🌱 (3), 🍔 (5), 🎭 (1), 🎯 (2), 🏛️ (2), 👪 (2), 💊 (1), 💻 (3), 📈 (2), 📜 (1), 📢 (4), 📺 (1), 🔮 (1), 🕵️♂️ (1), 🤡 (1), 🧵 (3), 🔒 (3)
3. Ce-am mai citit azi pe Substack
🌱 Iubire de sine sau ego cu sclipici?, de Amira Radulescu 🥚
E vreo diferenta intre iubirea reala de sine si varianta ei comerciala? Nu e despre a fi mereu pe primul loc, ci despre cum iti vorbesti cand ai dat-o in bara, cum te tratezi cand nimeni nu vede. Un reminder ca autenticitatea incepe acolo unde se termina performanta.
🎯 Joi, 19.06.2025. Trei luni de când scriu, zilnic. Ce trebuie neapărat să faci la Brașov?, de M.B. 🐤
Cand m-am apucat acum vreo trei ani sa scriu pe Substack mi-am propus sa scriu zilnic timp de un an de zile. Si mi-a iesit. Singura forma in care am “trisat” a fost uneori cand am scris 2 posturi in avans si le-am postat cu schedulerul la o ora preprogramata pe motiv de lipsa de wifi prin aeroporturi sau pe la parastase. A fost o experienta excelenta, o recomand tuturor, chiar si celor care isi spun “eu nu am ce sa scriu zilnic.”
Un experiment similar face si
, care descopera ca scrisul zilnic pare sa fi devenit o noua forma de auto-terapie combinata cu autoflagelare. Deocamdata doar trei luni, uneori scris noaptea tarziu, alteori cu moralul la pamant. Si in general cu feedback mic spre zero, ca cititorii fac economie de comentarii, e criza, stim cu totii. 😊Si ca sa evitam sa confundam perseverenta cu incapatanarea, cui ii foloseste ce scriem, daca nimeni nu raspunde? Nu exista raspunsuri unisex, fiecare scriitornic trebuie sa isi raspunda singur.
💻 WhatsApp nu mai e doar pentru mesaje, de Iulia Trif 🥚
WhatsApp cu reclame? Era doar o chestiune de timp pana si ultimul bastion al “intimitatii” digitale cedeaza in fata monetizarii. Si, desigur, ni se promite “targetare minima”, ca si cum n-am mai auzit asta de la Meta. Asteptam notificari sponsorizate intr-un an.
💻 Dacă nu poți descrie o problemă în 2 propoziții, nu îi vei găsi soluție, de Igor Rotaru 🐓
pune degetul pe rana: multe din gandurile pe care le consideram “profunde” sunt de fapt doar niste tehnici de evitare a actiunii. Daca nu poti descrie problema in doua propozitii, probabil nici nu stii cu adevarat care e. O analiza sincera (si utila) despre capcana in care cadem cu totii cand fugim de specific.Ψ Ediția #22 De ce uneori ne simțim rău fără motiv, de Razvan Perca 🥚
Suntem obositi, frustrati, goi, dar “pe hartie” avem tot ce ne trebuie. Si totusi, ceva ne roade. Aparent, problema nu e lipsa de sens, n-o mai dam inca odata pe citate din Viktor Frankl, ci surplusul de asteptari si standarde impachetate frumos in checklisturi si citate despre “productivitate”.
exploreaza cauzele ascunse ale disconfortului emotional aparent inexplicabil. De la traume uitate, pana la lipsa de sens si oboseala emotionala cronica, cu exemple si sugestii concrete. Ideea centrala? E ok sa simti, chiar daca nu stii de ce. Si e in regula sa ai pauze emotionale, nu doar taskuri rezolvate. Couldn’t agree more.🍔 Ăsta-i semn să mănânci înghețată , de
🦅Un elogiu inghetatei. Ce-ar mai fi de adaugat aici?
🌱 Ce au în comun un crevete, un mascul alfa, un cuțit și un slot machine?, de
🥚Patru barbati care sunt simptomul unei societati sleite de repere, care confunda zgomotul cu adevarul. O societate care confunda marimea audientei cu valoarea. Nu e vorba doar de personaje ridicole, ci mai mult despre ce alegem sa urmarim si aplaudam.
Daca astea sunt vocile cele mai puternice, poate ca problema nu e doar la voci.
🕵️♂️ Lectura de vacanță Fifty Beach Club din Kiev, de Frumentarius 🐤
Fifty Beach Club pare mai degraba o scena dintr-un film prost decat realitate: lunetisti GUR langa actrite porno, in timp ce DJ-ul baga tehno. Totul suna ca o parodie sinistra a geopoliticii moderne, in care luxul si decadenta se intalnesc cu operatiuni de spionaj. Da, exact asta e noua normalitate.
🎭 Bătrâneii malefici din Basel, de Andrei C. 🐤
Cum sa ajungi pornind de la niste batranei care se plimba prin Basel la depopulare globala, criza fertilitatii si anatomia spermatozoidului? Vine Cronicariul cu o varianta concreta, ambalata intr-o usoara panica despre viitorul speciei. O plimbare linistita transformata in apocalipsa cu glume.
Genul de text care mie imi reda increderea in umanitate. In umanitatea mea, credeam ca doar eu bag ingrediente mult prea diferite in acelasi text. Deci e boala mai raspandita, m-am mai linistit. 😅
Ne revedem la anxietatile de maine.
Tu stii sa construiesti. Pentru asta e nevoie de multe ingrediente. Deci e OK, trust me :)))
.
Intr-o vreme, nu chiar foarte demult, era o emisiune pe NatGeo: The big picture. Se pornea de la o premisa initiala si apoi se faceau tot felul de conexiuni, incat emisiunea se incheia in cu totul alt punct decat cel de plecare. Imi placea la nebunie!
.
Doar ca, numai cu text la dispozitie, exercitiul asta al conexiunilor, oricat de distractiv, nu poate fi prea elaborat, fiindca pierzi cititorul. Bine, presupunand ca el exista. Dupa cum am vazut, intrebarea daca merita sa scrii de unul singur e foarte actuala (spoiler: raspunsul e un indiscutabil da... insa eu vin din alt secol si nu beau cafea - I'm not reliable)
povesti cu pesti :))) ne mai distram un pic intre noi, ne mai imputinam...trebuie sa facem loc cumva robotilor si altor minuni, care vor veni cat de curand