1. Cum a aparut “cel de-al treilea loc”?
Intre casa si munca a existat tot timpul un loc de respiro
In 1989 Ray Oldenburg lansa in cartea “The Great Good Place” ideea celui de-al “treilea loc”. Un concept sociologic si cultural simplu si foarte complicat in acelasi timp.
Primele doua “locuri” din viata noastra sunt clare:
primul il reprezinta locuinta, familia, acolo unde are loc viata noastra privata.
al doilea il reprezinta, evident, locul de munca. (Sau scoala pentru unii dintre noi. In orice caz un loc bine structurat, cu activitati productive.)
Ray Oldenburg l-a descris si pe cel de-al treilea, la fel de important ca si primele doua. Nici locuinta, unde dormim si interactionam cu familia, nici locul in care ne desfasuram activitatea productiva si interactionam cu sefii, subalternii si colegii.
Pentru el “cel de-al treilea loc” era reprezentat de cafenele, carciumi, parcuri, biblioteci sau frizerii, locuri neutre unde oamenii petreceau timp unii cu altii in afara familiei si joburilor si aveau un sentiment de comunitate.
Ray Oldenburg descria “cel de-al treilea loc” ca fiind in general:
un loc neutru (nimeni nu este gazda, important!)
accesibil si incluziv
are conversatia ca activitate principala
mediu relaxat, ludic, cu un nivel de stres scazut
Ideea lui Oldenburg a prins, iar specialisti din multe domenii au incercat sa o adapteze la nevoile lor. In special arhitectii si politicienii care au vazut in “al treilea loc” acolo unde oamenii pot sa vina si sa discute problemele cetatii. Adica, in visele politicienilor, locuri in care oamenii sa vina si sa se expuna la mesaje electorale si propaganda. Pe care sa le construiasca arhitectii, toata lumea multumita.
Scolile au fost un pic mai jenante, pentru ele “al treilea loc” a devenit doar o extensie a activitatilor scolare, un fel de educatie informala, deghizata in forme de invatamant comunitar.
2. Al treilea spatiu
Cand “locul” devine “spatiu” simplitatea practica devine confuzie teoretica
Daca pentru Ray Oldenburg si pentru publicul larg “cel de-al treilea loc” era foarte clar (la fel ca si primele doua) specialistii, ca niste pradatori vesnic in cautare de idei noi si sange proaspat au simtit ca e loc (pun intended!) sa transforme “locul” lui Oldenburg in “spatiu”.
“Al treilea spatiu” fiind un concept mai confuz, mai cetos, cu margini neclare, mult mai teoretic, un excelent jollyjoker de utilizat atunci cand vrei sa spui ceva inteligent si n-ai nimic la indemana. Nu conteaza ca erodezi si diluezi un concept care are tot dreptul la viata.
Edward W. Soja – Thirdspace (1996)
Pentru Edward Soja, un geograf ambitios, cel de-al treilea spatiu nu era doar o cafenea sau o carciuma, ci chiar spatiul trait, care amesteca spatiul fizic (“primul spatiu“) cu spatiul imaginat (“al doilea spatiu“). Apoi a extins idea “celui de-al treilea spatiu” intr-o teorie culturala, geografie postmoderna si studii urbane. S-a dus in Nirvana toata practicalitatea, simplitatea si frumusetea “celui de-al treilea loc”.
V-am zis ca “specialistii” astia sunt niste pradatori care captureaza, apoi domesticesc si apoi exploateaza concepte dupa bunul lor plac?
Homi K. Bhabha – The Third Space (1990)
Nea (sau tanti) Baba asta este un teoretician postcolonial (acest trecut de fosti colonizati care ne doare) care s-a gandit sa foloseasca “cel de-al treilea spatiu” pentru a descrie… o cultura hibrida.
Pentru Bhabha cel de-al treilea spatiu era unul unde identitatile colonizator/colonizat, nativ/strain se amesteca si creaza ceva nou. Ca trebuie sa simti ca vii si tu cu ceva nou, ca altfel te simti ultimul om pentru ca toate chestiile importante pe care le ai, incepand cu cai ferate, ti le-au facut altii cadou. Iar tu ai participat la civilizatie doar cu mirosul de curry.
Alt pradator, de data asta si cu complexe de inferioritate, deghizate intr-un refurbish major a unui concept care pana la el era clar si functional. Al treilea loc. Dupa el nu mai este.
Robert Putnam – Bowling Alone (2000)
Robert Putnam este un cercetator politic care a devenit faimos pentru diagnosticarea si deplangerea declinului vietii sociale din US. Parerea lui este ca pierderea celui de-al treilea loc (cafenele, cluburi de bowling, cluburi civice) sunt o cauza a fragmentarii sociale.
De aci si titlul cartii lui, despre o societate care inca are cel de-al treilea loc, dar castrat, pentru ca desi mergi in public, petreci timp mai degraba singur decat cu altii.
Charles Landry – The Creative City (2000)
Arhitectul Charles Landry a fost un pradator de treaba, care desi a “adaptat” si el, la fel ca toti ceilalti conceptul de “cel de-al treilea loc” la nevoile lui profesionale specifice, a facut-o intr-un mod onest si decent.
Cam ca fermierul care domesticeste oi, dar nu le chinuie, doar le mulge si le tunde blana. In rest le lasa sa pasca in pace.
Pentru urbanistul Landry este nevoie de spatii publice creative unde viata comunitara poate inflori. Ideile lui au influentat planificarea urbana prin crearea unor spatii fizice cu rol de “al treilea spatiu”.
Howard Rheingold – The Virtual Community (1993)
Rheingold a fost un teoretician al culturii digitale care a vazut forumurile online si canalele de chat pe un “al treilea spatiu in cyberspatiu”. A dus idea lui Oldenburg in epoca digitala. Nici nu era prea greu si nu ar putea sa il contrazica nimeni.
Ne place sau nu cea mai la indemana forma de escapism pe care o avem este doomscrollingul pe social media.
3. Cel de-al treilea loc pentru mine
O salvare personala foarte mobila
Eu nu sunt nici arhitect, nici fost colonizat cu complexe de inferioritate si nici teoretician al culturii digitale, asa ca pentru mine pentru multi ani “cel de-al treilea loc” a fost doar un umil van vechi convertit intr-o autorulota.
Principala lui functie era sa ma ajute sa fug de problemele clientilor mei si sa ma concentrez la ale mele. De regula pe malul marii aveau loc sesiunile de concentrare la probleme.
Cand l-am cumparat eram convins ca vom vedea impreuna lumea, in orice caz lumea europeana. Eu si vanul, uniti in acest proiect. In foarte scurt timp insa camperul meu a devenit un navetist exclusiv intre Bucuresti si Vama Veche.
Iar pe malul marii petreceam timp de calitate ca stramosii mei inainte de a descoperi agricultura acum 12.000 de ani (o descoperire care a adus multe nenorociri, de exemplu abuzul de psihoterapie), cu primul foc facut de dimineata pentru cafea, al doilea facut pe la amiaza pentru brunch, iar al treilea facut mai pe seara, pentru cina, povesti terapeutice cu vecinii de cort si pentru alungat tantarii.
Cel de-al treilea loc al meu, din tabla groasa si cu motorul picurand usor ulei, ca lacrimile dinozaurilor din care s-a format, ma ajuta sa imi refac fortele ca sa fiu apt sa functionez bine in primele doua, locurile no. 1 “acasa” si no. 2 “la munca”. Mai mult no. 2 “la munca”, ca primul nu imi dadea dureri de cap deosebite.
Si acum mi-e dor de autorulota mea. Baby, sper sa aiba grija de tine.
4. Cel de-al treilea loc pentru irlandezi
Pubul ca scoala informala pentru rolul de barbat
Pentru populatia de alieni in mijlocul careia locuiesc de foarte multi ani ca un adevarat Picard, deci pentru irlandezi timp de sute de ani al treilea loc a fost carciuma. Nu e nicio surpriza pentru nimeni. Multe sute de ani.
In Irlanda exista puburi care sunt atestate documentar din anul 900. Si care functioneaza si astazi. “Sean’s Bar” din Athlone este una dintre aceste carciumi.
N-am ajuns niciodata in Sean’s Bar desi e la o aruncatura de bat de locul in care imi traiesc anxietatile irlandeze, in schimb am baut o bere intr-o alta carciuma veche a Irlandei, care pretinde ca din 1198 a servit tot felul de insetati ca Robin Hood sau James Joyce. N-are nimic special, piatra cubica pe jos, chelneri grabiti, preturi grabite si ele.
De insetatii celebri habar n-am, ca n-au lasat nicio urma in carciuma, doar un pic prin istorie si literatura. Destul si asta, ca imensa majoritate a insetatilor nu lasa nicio urma nicaieri.
Carciuma, cel de-al treilea loc al societatii irlandeze era locul in care se faceau aliantele esentiale, locul in care adolescentii invatau cum sa se poarte ca (viitori) barbati, locul esential in care iti gaseai de munca daca nu aveai. Unde altfel sa gasesti clienti sau angajatori? Acasa era mai mult pentru dormit si pentru marit numarul membrilor familiei. Viata adevarata se intampla la carciuma.
Printre sociologii, educatorii, politistii si politicienii onesti din Irlanda (da, mai avem cativa si din astia) exista parerea generala ca principala cauza a exploziei violentei juvenile post-pandemice este inchiderea carciumilor pe perioada pandemiei si astfel adolescentii respectivi nu au mai avut unde sa invete cum sa se poarte.
Bandele de adolescenti care terorizeaza cartiere, care bat la intamplare livratori de mancare sau turisti straini de acum sunt consecinta directa a disparitiei “scolii” de cum sa te porti in public care o reprezenta carciuma.
Ca intr-o carciuma daca esti adolescent obraznic exista destui barbati adulti care sa iti explice intr-o forma mai mult sau mai putin politicoasa ca exista limite. Iar apoi limitele se internalizeaza si devii om normal, care nu bate turistii. Acasa nu exista decat un singur barbat, de obicei ultra-permisiv, uneori slab (daca nu era slab, era la carciuma) care nu impune nicio limita.
Reteaua de cafenele Starbucks a prins si ea din aer ideea lui Ray Oldenburg si a incercat sa se promoveze ca fiind acest “al treilea spatiu” de care avem atata nevoie.
Atata doar ca Starbucks are cafea proasta, care anuleaza in mare masura placerea canapelelor si fotoliilor lor confortabile.
Intr-o anumita perioada din viata mea am petrecut multe sesiuni productive intr-un Starbucks din Dublin care imi iesea mereu in cale, au niste canapele de vis din piele, dar cu celebra lor cafea proasta, de nebaut. Gasisem un truc, imi faceam cafeaua favorita acasa, medium roast, pourover 1g cafea/18g apa, slow coffee, baby, slowcoffee, o puneam intr-o cana termo,s iar la Starbucks imi luam doar o apa si o prajiturica.
In acest fel ma bucuram si de “al treilea spatiu” si de o cafea buna. Radem, glumim, dar de cafea nu ne batem joc.
5. Al treilea loc intr-o lume post-pandemica
Cand locurile 1 si 2 fuzioneaza locul nr. 3 devine supravietuire pura
