1.
Multe dintre deciziile catastrofale pe care le-a luat “Parintele Popoarelor”, Iosif Stalin au avut o cauza simpla: nu cunostea limbi straine. Mai precis cunostea una singura, rusa, ca limba lui materna era georgiana.
Nestiind limbi straine nu putea asculta radio BBC si nici citi presa occidentala. Asa ca nu avea acces la alte puncte de vedere decat cele pe care le citea in “Pravda” sau le mai asculta la Radio Moscova. Iar cei care scriau Pravda tremurau de frica ori de cate ori scriau un articol ca nu cumva articolul respectiv sa il irite pe Marele Cititor si astfel sa devina ultimul articol din cariera lor jurnalistica.
Articolele din presa sovietica distorsionau realitatea ca sa bucure cititorii, mai precis Cititorul. Scopul presei sovietice nu era sa informeze, ci sa evite sa irite. De aici si paradoxul lui Stalin, un lider absolut(ist) dar care traia intr-o bula, cu informatii care depindeau de armata de sicofanti din jurul lui (inclusiv serviciile secrete, ca si aia se temeau pentru pielea lor), unde nimeni nu era contrarian si toata lumea se mula pe asteptarile lui Big Brother. Mai ceva ca chatGPT 4o, care te lauda chiar si atunci cand spuneai cele mai prostesti chestii.
2.
Am dat online peste un domn care ne indemna cu blandete de la inaltimea studiilor de care era mandru ca reusise cumva sa le termine sa nu mai citim propaganda ruseasca ca prostii, ci sa citim ca inteligentii adevarul din Politico, Bloomberg si BBC. Sa nu mai fim ca Stalin, sa iesim din bula noastra neclara si sa intram fara rezerve in bula ursulista.
I-am spus ca sursa lui de adevar e doar o parte din propaganda globala, una unidirectionala.
Daca vrea sa iasa din dezinformarea universala si se apropie cat de cat de Adevar ar trebui sa citeasca propaganda din mai multe unghiuri, nu doar european-ursulista, ci si ruseasca, americana, chiar si din cea chineazeasca. Pentru ca doar punand cap la cap unghiuri diferite de propaganda putem recompune partial Adevarul. Ma rog, cei carora nu le place cuvantul “propaganda” il pot inlocui dupa gust cu “naratiuni oficiale”, “versiuni de adevar” sau “povesti controlate”. Dupa gust.
Adevarul, atat cat putem noi avea acces la el, nu este ceva fix, pe care ni-l ofera cineva pe tava. Adevarul e o constructie personala, un proces activ de descoperire si intelegere a realitatii.
Daca sursa ta de adevar este Radu Tudor, atunci vei avea doar “adevarul” lui Radu Tudor, nu al tau. Nici macar pe al lui personal, ca nu cred ca individul e onest, vei avea doar adevarul pe care Radu Tudor primeste ordin de la sefii lui ca sa il imprastie in jurul lui in lume.
Daca vrei un pic de adevar mai “adevarat” atunci va trebui sa recurgi, scuzati vulgaritatea dialectica, la teza-antiteza-sinteza.
Adica: