Acesti bogati care ne obsedeaza

Cei mai bogati doi irlandezi sunt mai bogati decat jumatatea cea mai saraca a populatiei din Irlanda. Sau intr-o alta formulare statistica 1% dintre irlandezi detin 34,4% din tot ce detine toata populatia din Irlanda.

Nu ca ar fi ceva in neregula cu Irlanda, primii opt bogatasi ai lumii au aceeasi avutie ca si jumatatea cea mai saraca a planetei.

Sunt cifre facute publice de Oxfam (un ONG foarte preocupat de bogati, saraci si cum isi impart banii intre ei) la intalnirile din Davos, care au loc zilele acestea si la care participa si prim ministrul irlandez Leo Varadkar.

Acelasi ONG preocupat de soarta bogatilor a propus si o lege care sa ii taxeze suplimentar pe bogati, stiu ei de ce. Taxare care dupa estimarile Oxfam ar putea ajunge la 9 miliarde anual. Sigur, cu conditia ca bogatii respectivi sa nu plece in alte tari, fiscal vorbind, ca bogatii nu sunt copaci, nu au radacini, se pot muta de colo-colo. Iar partea proasta atunci cand un bogatas se muta in alta tara este ca isi ia si taxele pe care deja le platea si afacerile pe care le avea cu el.

Taxa pe care o viseaza Oxfam ar fi de 1,5% pentru milionari (deci bani care i-ar plati dupa ce au platit toate celelalte taxe) si care sa ajunga la 5% pentru miliardari.

Irlanda nu e o tara foarte bogata, are doar 9 miliardari, si din astia multi cam alunecosi. De exemplu John si Patrick Collison, fondatorii Stripe, care nu sunt legati ca iobagii de pamantul verde al Irlandei, ca Stripe functioneaza bine-mersi in toata lumea. Nu e ca si cum s-ar fi imbogatit crescand vaci in Galway.

Ce mi s-a parut intotdeauna fascinant la organizatiile acestea ca Oxfam, care vor sa ii ajute pe saraci este ca aproape niciodata ajutorul nu incepe din partea saracilor. Adica de exemplu sa ii invete sa gateasca, ca sa nu mai cumpere mancare scumpa si proasta de la fast-food. Sau sa ii invete sa faca chestii, ca sa nu mai fie saraci. Sau sa ii invete sa se lase de fumat si alcool, pe care saracii dau cam 80-90% din banii primiti pomana de la stat. Nope, ONG-urile leftiste, scuzati pleonasmul incep ajutorul saracilor intotdeauna cu fantezii despre de taxarea suplimentara a celor bogati.

Oxfam este obsedat(a) de ideea ca in urmatorii putini ani va aparea primul trilionar din istorie (asa, si?) si mai putin de ideea ca saracii care au copii isi invata copiii cum sa fie saraci in continuare, adica sa fumeze si sa se uite la Gayflix toata ziua si sa ia zecizii financiare proaste in fiecare zi.

Pentru ca a fi sarac se invata din familie, e o achizitie cognitiv-comportamentala ca oricare alta, sărăciilor.

Iar saracii sunt iubiti de BigBrother pentru ca nu au opinii politice, nu se revolta, nu vor freespeech, sunt usor de multumit, e suficient sa ii lasi sa jefuiasca 2-3 magazine fara sa ii pedepsesti si sunt fericiti.