25 de ani fara bombe si fara militari britanici care impusca civili neinarmati pe strazile din Irlanda de Nord.
Anul acesta se implinesc 25 de ani de la Acordul din Vinerea Mare (“Good Friday Agreement“). Eram tentat sa zic “astazi”, dar desi astazi este Vinerea Mare acordul a fost semnat in 10 aprilie si cream confuzii. Peste trei ani as putea sa zic “astazi“, pentru ca un calendar se repeta in cicluri de 28 de ani, deci in 2026 Vinerea Mare va fi din nou pe 10 aprilie.
In Dublin evenimentul va fi comemorat prin citirea numelor a 3600 dintre victime. Primul nume, al unui vanzator impuscat in 1966 de paramilitarii britanici. Ultimul nume, al unei jurnaliste impuscata in 2019 de IRA.
Pomenirea numelor victimelor violentelor din Irlanda este un serviciu religios unic in felul lui si se practica an de an, nu doar acum. Numele celor de pe lista cuprind voluntari IRA, militari si paramilitari britanici, politisti de ambele parti ale frontierei irlandeze, gardieni de inchisori, jurnalisti sau simpli trecatori care s-au aflat la momentul nepotrivit in locul nepotrivit.
Doar cateva clipe au lipsit ca pe lista cu victime sa se afle si prim-ministra Margaret Thatcher impreuna cu o buna parte din guvernul britanic in 1984 cand IRA a pus o bomba in hotelul in care Partidul Conservator tinea o conferinta.
Multumita ca a scapat cu viata “Doamna de Fier“ si-a permis sa ii tachineze putin pe cei din IRA, spunandu-le ca “astazi nu au avut noroc“ cu atentatul. Umor englezesc.
IRA i-a raspuns tot cu umor doamnei Thatcher:
“poate ca astazi noi nu am avut noroc, dar retine ca noi nu trebuie sa fim norocosi decat o singura data. Tu trebuie sa fii norocoasa in fiecare zi.“
Asta inseamna ca ai o buna perceptie a ideii de risk-reward-ratio. Si sa stii cum sa trollezi fin doamnele de fier.
Pana la urma dupa cum stim“Doamna de Fier“ a murit in patul ei, intr-o singura bucata, IRA isi creste nepoteii prin puburile din toata insula iar intr-o biserica din Dublin astazi se citeste o lista lunga pe care nu se afla si numele Margaret Thatcher.
Sarbatorile wokiste de astazi (am promis, ma tin de cuvant 😊):
Ziua Berii (National Beer Day), Ziua Fara Treburi Casnice (National No Housework Day), Ziua Sanatatii (World Health Day), Ziua Femeilor Antreprenoare (National Empowered Women Entrepreneurs Day), Ziua Prajiturii Pentru Cafea (National Coffee Cake Day), Ziua Castorului (International Beaver Day), Ziua Manufacturii (National Handmade Day).
Eu m-am decis sa sarbatoresc astazi doar partea cu berea, fara treburi casnice, fara prea multa manufactura (termin newsletterul asta si ies la bere, da?), fara femei antreprenoare si (mai ales) fara castori.
Voi cum sarbatoriti castorii din viata voastra?
Povestile irlandeze de astazi:
Revolut a devenit banca irlandeza cu acte in regula si a terminat de emis IBAN-uri irlandeze pentru cei doua milioane+ clienti pe care ii are in Emerald Island. Tot Revolut vrea sa intre in forta in piata irlandeza de asigurari, una cu cele mai abuzive din UE (practic un oligopol format din 3-4 companii care fac legea si preturile, fara ca guvernul sa aiba mare lucru de spus), ne jupoaie de vii si propune asigurari cu 30% mai mici pentru cei care accepta instalarea pe autovehicul a unui dispozitiv de monitorizare a comportamentului soferului. Sondajele arata ca 30% dintre soferi sunt de acord cu dispozitivul. Eu cred ca sunt si mai multi disperati care vor accepta dispozitivul vietii.
Retailerul Penney va retrage de pe piata (era sa zic “din circulatie“) un model de pantaloni scurti din cauza unui defect care creste riscul de strangulare. No joke. Nus’ ce sa zic, dar daca exista riscul sa te strangulezi cu pantalonii scurti inseamna ca ii folosesti in mod gresit. Sau cel putin ii imbraci/dezbraci in mod gresit. Astept cu mult interes momentul in care se va retrage de pe piata un model de rochie din cauza riscului ridicat de viol. Nu mai e mult pana atunci cred.
Se pregateste o legislatie mai dura impotriva comportamentului anti-social. Asta e denumirea poetica. In termeni practici legea este dedicata unei protectii sporite pentru politistii care mananca bataie in mod regulat pe strazile Irlandei.
La noi la tara in Irlanda baiatul de mai sus si-a tatuat logo-ul serviciilor sociale pe fata, la loc vizibil. Daca nici asta nu e true love…
"And the bread man said,
'If they don't pay me to-morrow,
I'll be on the dole again,
What joy, what sorrow!'"
Shapoor Mistry, indianul care este cel mai bogat irlandez a pierdut zilele astea cateva sute de milioane din cauza agitatiei de pe burse. In total bogatii Irlandei (adica ceilalti indieni 😊) au pierdut impreuna vreo 17 miliarde.
Probabil ca ati mai auzit povestea trista a Lordului Mountbatten, varul fostei regine Elisabeth, care a fost lichidat de IRA acum 43 de ani intr-o calatorie in Irlanda de Nord pe care toti l-au rugat sa nu o faca, de la regina pana la IRA. Toti. Ce n-ati auzit insa este ca intre timp au inceput sa iasa public barbati care declara au fost abuzati sexual de Mountbatten cand erau copii. Zvonuri despre posibila legatura dintre Mountbatten si cazul unui copil ucis si dezmembrat au mai circulat. Acum circula din nou. Fara legatura cu aniversarea Acordului din Vinerea Mare.
Sigur, IRA l-a lichidat pe Mountbatten nu pentru ca era pedofil (si posibil criminal), ci din motive pur politice. Dar nu putem sa nu vedem si umpic de karma pe aici. Intre timp McMahon, baiatul care i-a pus lui Mountbatten bomba in barca a scapat de puscarie (amnistie pentru fostii combatanti in urma Acordului din Vinerea Mare), incaseaza o pensie (tot ceva pentru fosti combatanti) si se ciondaneste cu jurnalistii care ii stau atarnati pe la poarta in speranta unui interviu. McMahon nu da interviuri si neaga ca ar fi facut parte din IRA. Cam ca SRI-istii din Romania pe care daca-i intrebi unde lucreaza iti raspund ca la MApN. Asta daca nu sunt jurnalisti, psihologi sau dizidenti politici.
Va propun sa incheiem povestile de astazi din Irlanda cu Jenny Räisänen, o pianista si cantautoare cameleonica si talentata. Este finlandeza dar isi face veacul prin Irlanda, unde tocmai a terminat un master in muzicologie la Universitatea din Limerick. Asa ca o bagam ferm la categoria “irlandezi“. “New in the parish“. Chiar buna Jenny, cred ca o sa mai auzim de ea.
Se pare ca Twitter se bate cu Substack mai nou, pentru ca n-am putut sa-ti dau nici like si nici sa comentez cu un screenshot. Uff, astia mai mult blocheaza comunicarea decat sa o faciliteze! Apparently trebuie sa ai conturi pe toate platformele ca sa share-uiesti ceva care sa mai si ajunga la ceilalti.