Doi ani de Substack
anxietatile de 17 martie
1.
Stiu, stiu, sunt plicticoase posturile cu “azi am implinit trei lunite si 100 de abonati”. Dar inevitabile. Ca moartea si impozitele. Ma rog, impozitele le mai fentezi iar moartea o mai amani cu o dieta buna. Dar posturile aniversare n-ai cum. 😊
Acum doi ani va povesteam cum a fost parada de Sfantul Patrick din Dublin. Apoi dupa un an despre parada de aici de la mine de la tara, mai putin spectaculoasa, fara fanfare, fara presedintele Higgins, doar cu tractoare si betivi locali dar parca mai autentica, mai putin “turistica”, mai putin fortata si mai umana. In orice caz, copiii se bucurau la fel de mult ca si la cea din Dublin.
Anul asta mi-am propus sa vad ceva nou, dar pentru ca nu doream sa ies pe soselele patriei astazi (aglomeratie, soferi care incep partea cu alcoolul mai devreme) am fost ieri intr-un orasel turistic ca sa vad ce li se pregateste turistilor de Sfantul Patrick. Turistilor americani, ca ei sunt majoritatea. Pai li se pregatesc alti americani, adica fanfare americane venite special ca sa defileze la parada.
Parada de Sfantul Patrick din Irlanda seamana un pic cu razboiul din Ucraina: Ucraina pune la dispozitie terenul iar UE/US se bat cu Rusia. La fel si in Irlanda: Irlanda pune la dispozitie terenul iar turistii americani vin tocmai din indepartata America sa vada fanfarele americane care vin sa defileze pentru ei.
Americanii defileaza pentru americani iar irlandezii strang gunoiul.
In afara de teren irlandezii au mai pus la dispozitie chioscurile cu hot-dogs si inghetata, o roata gen “London Eye” si o scena pe care exersau niste baieti cu “trad”, adica muzica traditionala irlandeza. Sper sa le iasa bine, n-o sa aflu, ca dupa cum va ziceam astazi evit ruleta ruseasca de pe sosele.
2.
Am vazut pe Substack plangeri la adresa aplicatiei Substack, aia blanda si buna pe care o folosim cu totii pe telefoane, cum ca nu e buna pentru scris.
True, aplicatia e o oroare in termeni de User eXperience, asa a fost din prima zi de cand a aparut, este buggy, este lenta, e ca si coalitia de guvernare din Romania, e suma defectelor tuturor partidelor participante. Nu e nimic de argumentat aici. Atata doar ca aplicatia nu este pentru scris, nu a fost facuta pentru asta.
Platforma Substack a fost facuta pe o filosofie simpla, ca scriitorul este rege, ca el scrie depre ce vrea fara interferente din partea platformei iar daca se supara isi ia cititorii si pleaca. De aici si dilema overlorzilor Substack, ca daca raman fideli filosofiei initiale, ori de cate ori pleaca cate un scriitor pleaca de pe platforma si o parte din cititorii lui, ca nu mai au motive sa stea. Asa ca Substack a inceput sa le construiasca motive sa ramana: o aplicatie care le ofera altceva (adica mai mult) decat articole: live-uri ca pe feisbuc, micro-blogging ca pe twitter, orgie de poze ca pe instagram. Adica le ofera tot ecosistemul Substack, care este construit in jurul aplicatiei.
Aplicatia nu este pentru cei care scriu, chiar daca la un moment dat i-a fost adaugata si aceasta functie. Aplicatia este buna pentru cel mult note scurte si raspunsuri monosilabice. Cel mult. Daca vrei sa scrii pe Substack de pe telefon folosesti tot varianta desktop.
In schimb la ce este utila aplicatia este sa ii citesti pe toti cei pe care ii urmaresti fara reclame. Si ii citesti aproape in ordinea numerelor de pe tricou, fara interventia prea apasata la cioc a algoritmului. Neutralitatea maxima o putem obtine doar daca stergem aplicatia si citim pe email. Dar aplicatia e inca un compromis acceptabil pentru citit.
Cand n-o sa mai fie, o stergem. 😊
3.
Am vazut pe net imagini cu cateva mii de romani (sau poate sute, ca nu imi dau seama bine din poze) care au iesit in Piata Victoriei sa sarbatoreasca faptul ca statul le-a interzis altor romani (nu stiu cat de multi) sa aiba alta opinie decat ei.
Pot sa ii inteleg, uite, de exemplu eu nu suport manelele. Si probabil ca m-as bucura daca s-ar interzice manelele. Sa vad si alti manelisti in lanturi decat pe Dani Mocanu.
Sa-i aud pe Guta si Adrien la Merveille cantand “pharaoh, let my people go” in timp ce culeg bumbac. Atata doar ca la un moment dat s-ar putea interzice si muzica pe care o ascult eu. Sau muzica in general. Odata ce BigBrother prinde gustul interzisului poate interzice orice, oricand. Si mie nu imi place bumbacul. Nici sa il port, dar sa il mai si culeg.
Poate ca este omeneste sa te bucuri ca i s-a bagat soseta in gura vecinului galagios, dar nu este prudent. Pentru ca istoria are prostul obicei sa dea cu copita din cand in cand. Ciclic.
Faraonii UE care au decis prin eunucii CCR-ului ca nu toti romanii pot sa aleaga o vor face si alta data. Hai, ca nu e rocket science, stim cu totii asta.
Happy St. Patrick’s Day!
Ce am de citit citesc pe mail, ca de aia ma abonez, nu?
Deci daca n-am nevoie de aplicatie ca sa citesc si in mod cert n-o folosesc pentru a scrie (pana si sa lasi un comment devine horror), la ce as mai avea nevoie de aplicatie?
DISCLAIMER: eu citesc doar publicatiile la care ma abonez. Nu stau sa dau scroll cine ce a mai postat. Da, stiu, traiesc intr-o pestera.
.
Happy Ilie Bolojan's (b)Day!
Câteva zile, până am fost la Londra, mi-a prins bine aplicația asta a lor. Eu sunt old school în ce privește informația digitală - scriu și citesc pe un ecran mare, și la o tastatură care sună tic tic tac. Aplicația o văd utilă celor care mai mult se uită la postări - just browsing, sau mă rog, celor care fac din note o religie. Happy St. Patrick's! La Londra oamenii au purces gospodărește să bea din 15. La Cluj, beau tot anul. Hai noroc!