Sunt unul din romanii nascuti si crescuti in comunism care dupa ‘90 au decis sa schimbe aerul din Bucuresti cu aerul de la tara din Irlanda. Si tochitura romaneasca pe Irish stew. De aici si numele de “Irlanda” al acestei publicatii.

Scriu despre ce citesc, ce filme vad, despre cuvintele de care ma impiedic, despre unde mai umblu sau ce ma face (ne)fericit. Sau amintiri din copilarie. Si adeseori imi place sa scriu povesti.

Ceea ce scriu despre Irlanda gasiti in sectiunea “Țara Leprechaunilor“. Comentariile despre titlurile din presa irlandeza le gasiti la “Irish Stew“. Iar iritarile mele zilnice le gasiti la “Ură și cultură“. Va puteti dez/abona selectiv la oricare dintre aceste sectiuni aici:

Din teama ca acest cont ar putea fi suspendat/blocat (am mai patit-o pe FB si Twitter, istoria are un mod ciclic de a da cu copita) am facut si o arhiva statica text-only a acestor posturi, o gasiti la “index.irlanda.ie“ oricand, indiferent de toanele overlorzilor Substack. N-au cookie-uri, n-au trackere, n-au comentarii, n-au imagini si n-au paywall.

Nu sunt jurnalist, n-am fost niciodata, nu imi doresc sa fiu jurnalist, nici macar unul amator sau second-hand. Irlanda.ie nu este un proiect jurnalistic. Nu imi verific informatiile din mai multe surse independente, nu am nicio agenda, nu am sponsori.

Irlanda.ie e doar un jurnal personal la granita dintre pamflet si autoterapie, cu acces public.

Inainte sa imi atrageti atentia ca nu e ok sa scriu fara diacritice (sunt total de acord cu voi) trebuie sa va spun ca din motive pur tehnice, care nu tin de lene sau mofturi nu pot scrie cu diacritice. Folosesc un tip de tastatura pe care nu exista diacritice. Poate pe viitor voi folosi un script sau chatGPT sa imi converteasca textul, dar pana atunci va trebui sa ma cititi fara. Sorry.

Fac un efort sa pun uneori cu copy/paste diacritice in titluri, ca sa fie mai usor de citit.

Romgleza este manea curata, stiu. Dar este fun. Micile placeri ale vietii. Deci ramane. In plus unele expresii isi au rostul lor asa, netraduse. Ca traduse nu mai au haz.

Nu imi place sa bag batul prin gard, nu scriu niciodata doar pentru a obtine o reactie emotionala. Incerc sa evit temele foarte divizive, acelea care nu duc nicaieri insa nu intotdeauna e posibil. Asa ca atunci cand eu si voi ne nimerim intr-o tema care a rupt planeta in doua si avem ghinionul sa nu fim de aceeasi parte a rupturii am sa va rog sa treceti cu gratie peste. Sau eventual sa imi spuneti politicos de ce nu sunteti de acord cu mine. Cu accent pe politicos. Lipsa politetei este moartea dialogului si mama mute-ului si block-ului. Serios, viata e prea scurta ca sa ne-o petrecem insultandu-ne unii pe altii.

Raspund cu placere la orice comentariu sau intrebare, daca am ce va sa raspund. Pe Substack sau pe Twitter unde imi pierd zilele si noptile. Mai ma gasiti cu acelasi nume (@psihoterapie) si pe Telegram, Gab, VK sau Tiktok. Dar de ce v-ati pierde vremea printre extremistii aia? 😊

Unele posturi de aici au paywall, in buna traditie a abonamentelor platite de pe Substack. Daca doriti sa sprijiniti acest newsletter cu o cafea pe luna (una ieftina, 2,5€) o puteti face. Nici nu stiti cata cafea consuma scrierea unui newsletter. 😊

In afara de sentimentul de bine pe care il veti avea ca participant activ la cafeinizarea acestei publicatii primiti in plus si acces la articolele exclusive abonatilor premium, posibilitatea de a comenta la oricare articol si acces la arhiva.

Daca va place acest newsletter nu va sfiiti, dati-i un share pe unde va faceti veacul pe social media, Substack, Facebook, LinkedIn, Twitter, Telegram, you name it. Nu va doare, nu va costa iar pe mine ma motiveaza sa (il) scriu in continuare.

Share Irlanda.ie